1. De ce mai sunt atâtea lacrimi,
De ce mai sunt părinți ce plâng
De ce sunt inimi întristate,
De ce nu-i pace pe Pământ
De ce credința se răcește
Și nu puțini sunt cei ce dorm,
De ce sunt oameni ce nu-L crede
Pe Isus ca Stăpân și Domn.

2. Mă întreb adeseori Isuse
De ce-i așa pe calea Ta?
Când valurile de ispite
Lovesc mereu în barca mea
Atunci cuvântul Tău îmi spune
Că și Tu ai fost lovit mereu
Și nu ai fost doar un om ca mine,
Erai Isuse Dumnezeu!

3. Cu bunătatea Ta o Doamne,
Și-al Tău Cuvânt mă sfătuiești
Mi-arați adevărata-Ți slavă
Cu brațul Tău mă sprijinești
De mână m-ai ținut tot timpul
Și-mi spui mereu că mă iubești
Și în barca mea mereu lovită
La cârmă Tu Isuse ești.

4. În ciripit de păsărele
Și-n frunze legănate-n vânt,
Te-aud cum îmi răspunzi Isuse
Și pașii Ți-i aud umblând.
Îți simt prezența glorioasă
Chiar dacă nu te pot vedea
Și pâinea când o frâng la masă
Tu mă hrănești cu mana Ta
Îmi ștergi și lacrimi de durere
Și inima mi-o înveselești
Când cei din jur nu au nădejde
Credința Doamne mi-o mărești!