1. Nu pot crede că-ntâmplarea
m-a făcut să fiu cu-ai mei,
cum dar, s-ar putea uitarea
să m-abată de la ei!

R: O Isuse, chiar şi-n ceruri
Vreau să fiu cu toți ai mei,
căci de dor nespuse goluri
aş simţi, de n-ar fi ei!

2. Legătura de iubire
dându-mi drept la toţi cei dragi,
vreau să-i scap de la pieire
și la Tine să-i atragi!

3. Semăn printre ei Cuvântul
cu nădejde, chiar de plâng,
căci cu lacrimi va fi cântul
când cu roade am să-i strâng!

4. Dacă voi veni la Tine,
neştiind ce-ar fi cu-ai mei,
Ţi-i voi cere prin suspine,
până vor veni și ei!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 174
Text prelucrat după V. V. Moisescu