1. Cât ai trăit, ai strâns și-ai strâns,
Cum strânge de pe crengi furtuna.
/: Și-acum te uiți, cu suflet plâns,
Căci toate câte ți le-ai strâns,
/: Te lasă una câte una. ://
2. Ai vrut, în lumea de noroi
Să îți faci un rai. Ce cutezanță!
/: Și-acum, dai totul înapoi
Și pleci din Rai cu pumnii goi,
/: Iar unde pleci, tu n-ai speranță. ://
3. Ai vrut, aici, pe acest pământ,
Să-ți saturi inima flămândă;
/: Dar toate-aici se duc, pe vânt,
Iar mai încolo de mormânt
/: Tu nu ți-ai strâns decât osândă. ://
4. Ai vrut să fii înconjurat
De tot ce mângâie privirea.
/: Dar, vai, cu cât ai adunat,
Cu cât de lume te-ai legat,
/: Cu-atât mai grea e despărțirea! ://
5. Privește dar ce ți-a rămas?
Și singur judecă-ți ființa!
/: Isus te cheamă, fă un pas,
Și-apucă-n ultimul tău ceas
/: Comoara cea de preț: căința. ://
I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 98.
Autor text: Costache Ioanid
Cum strânge de pe crengi furtuna.
Şi-acum te uiţi, cu suflet plâns,
Căci toate câte ţi le-ai strâns,
/: Te lasă, una câte una. :/
Ai vrut, în lumea de nevoi,
Să îţi faci un rai - ce cutezanţă!
Şi-acum, dai totul înapoi
Şi pleci de aici cu pumnii goi,
/: Dar, unde pleci tu, n-ai speranţă... :/
Ai vrut, aici, pe acest pământ,
Să-ţi saturi inima flămândă;
Dar toate-aici se duc, pe rând,
Iar mai încolo de mormânt
/: Tu nu ţi-ai strâns decât osânda... :/
Ai vrut să fii înconjurat
De tot ce-ţi mângâie privirea.
Dar, vai, tu cât ai adunat,
Cu cât de lume te-ai legat,
/: Cu atât mai grea e despărţirea! :/
Priveşte, azi, ce ţi-a rămas?
Şi singur judecă-ţi fiinţa!
Isus te cheamă! Fă un pas,
Şi-apucă-n ultimul tău ceas
/: Comoara cea de preţ: căinţa. :/
Vin’ la Isus, oricine eşti,
El îţi cunoaşte azi dorinţa.
Vin’ la Isus, vin’ la Calvar,
Prin El te-mpaci cu Tatăl iar,
/: Şi vei primi făgăduinţa! :/
Amin!
(e o cântare veche...)
Aceasta este cantarea completa. Ar fi bine sa se faca modificarile, aici, ca astfel resursa sa nu fie imprastiata, mai ales ca este aceeasi versiune a cantarii. Multumesc si fiti binecuvantati!