1. Am colindat în lung și-n lat în a mea țară
Și-am căutat altare ca să întâlnesc,
Dar cu o floare nu se face primăvară.
Sunt prea puțini acei ce-n Duhul se unesc,
Puțini sunt cei ce poartă lacrima durerii
Și tot mai mulți aceia care se-mpietresc. .
Ei nu au inima ca Fiul mângâierii
Și-n cei neprihăniți ei pricină găsesc.

R: Altarele Tale, Doamne, unde sunt?
Puține-s rugăciuni prin Duhul Sfânt,
Prea mulți sunt cei ce cred că știu ceva,
Puțini însă cunosc puterea Ta.

2. Adeseori cuvântul Tau care zidește
Nu mai e hrana sfântă pentru-al Tău popor.
Unde-i acel creștin care se umilește?
Unde sunt cei ce leagă rănile ce dor?
Unde sunt cei ce duc povara în tăcere
Și în suferință este fericirea lor?
Unde sunt cei ce au dragostea ce nu piere
Și mai presus de toate-L au pe al lor Domn?