1. Când fi-vom dezbrăcaţi de-a cărnii haină,
Și-n trup de slavă-nveşmântaţi pe veci,
nu se va şti atunci această taină
pe-a lumii-ntunecate-ntinderi reci.

R: O, vino, Isuse,
noi Te-aşteptăm în prag
cu-a-noastre doruri duse
spre Tine, Mire drag!

2. Dar ceru-ntreg cu-a îngerilor gloată
va răsuna în laude şi-n cânt,
că-ncepe sărbătoarea minunată
a nunţii Noului Aşezământ.

3. Atunci vom fi Mireasa-n in subțire
într-o lumină cum nu s-a văzut,
întâmpinând pe scumpul nostru Mire
în tainicul văzduh necunoscut.

4. Ca primul Rod al jertfei rânduită
de Dumnezeul Cel Nemărginit,
vom fi primiți în slava nesfârşită
pe tronul alb al Mielului jertfit.

5. Isuse, aşteptăm tot mai fierbinte
ca să-mplineşti făgăduinţa Ta,
când Tu pe nori ne vei ieşi-nainte,
iar noi, schimbați, Te vom întâmpina!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 295