1. Înțelepciunea din vecii
Ce-și lasă-amprenta-n univers
Tot ce-a creat cu mâna Sa
Prin al puterii cuvânt va sta.
El știe taina-ntinsei mări
Secretul stelelor pe cer
Lumină-n calea aștrilor
Dând o zi nouă popoarelor.

2. Știință fără de egal
Ce calea dreaptă-ai însemnat
Mi-e candelă al tău Cuvânt
Mă-nveți, mă-ndrumi prin al Tău Duh Sfânt.
Și-apoi misterul grelei cruci
Cel viu să moară pentru morți
Iar cei mari rușinați să stea
Când toată slava Hristos va lua.

3. De-nțelepciunea-ți onorat
Iubire-ți cer și pace-n dar
Smerit mă-nvață să primesc
Al providenței statornic mers.
Țesut e-atunci orice necaz
În pânza harului Tău bun
Iar prin dureri aleg să spun
Doar voii Tale eu mă supun.