1. Și prin focul încercării, Tu mereu cu mine ai fost,
Iar când drumul plin de pietre pentru mine era dureros,
Tu în marea Ta iubire cu drag în brațe m-ai luat,
M-am încrezut în Tine și de rușine nu am fost dat.
R: /:Trăiască Domnul, stânca mea
Care m-a izbăvit,
Trăiască Domnul, cetățuia mea,
Care m-a mântuit. :/
2. Chiar și-n valea umbrei morții, când treceam Tu nu m-ai părăsit,
Cu o iubire atât de blândă, spre mine, Tată, ai privit!
Prin furtunile vieții ce în mine ades au bătut,
Tu ai fost mereu cu mine, nu m-ai lăsat iubit Isus.
3. Iar în arșița cumplită, în pustiul fără apă
Mi-ai fost steag de biruință, mi-ai dat apa Ta curată.
Tu mi-ai fost mereu o stânca, la bine și-n încercare.
Eu te laud că Tu ești nespus de bun și mare!