R: Ce liniştiţi sunt paşii Tăi,
Spre mine când coboară,
Și pe-a iubirii mii de căi,
Fiinţa mi-o-nfăşoară!
1. Ca izvorârea din afund
A stropilor spre unde,
Ca glasul dorului profund,
Când inima-l ascunde,
2. Ca plânsul zilei umezind,
Pe geana ierbii sara,
Ca apa ochilor privind,
Înduioșați comoara,
3. Ca-nfiorările ce vin,
Pe struna inspirată,
Ca somnul ce coboară lin,
Pe frunza legănată.
4. Ce liniştiţi sunt paşii Tăi,
În mine când coboară,
Ca a iubirii mii de căi,
Spre-a inimii comoară!
5. Ca mersul stelelor pe cer
Ca răsăritul lunii,
Ca luntrea gândului năier,
De apa rugăciunii...
I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 340.
Autor text: Traian Dorz.