1. Deseori, ai văzut doar norii negri de tristețe
Ce-au ascuns a cerului frumusețe
Și, plângând, ai căzut descurajat.
Apăsat de povara tot mai grea a îngrijorării,
Ce-ți răpește bucuria închinării,
Te simți singur, obosit, abandonat.

R: /:Pacea Lui liniștește valul și orice furtună
Și la pieptul Său pe cei răniți adună.
Pacea Lui îți înviorează sufletul și viața
Și aduce după noapte dimineața :/
Care-ți risipește teama prin credință.

2. Ai curaj să ridici privirea tristă din țărână,
Înspre tine e întinsă azi o mână
Care rupe orice lanț ce te-a legat.
Tu să știi, e putere în sângele jertfei Sale,
Pentru cei pierduți care doresc salvare.
Ești sub ocrotirea Celui Preaînalt.