1. În lume trăiam, ca-n iad mă zbăteam, Satan în păcat mă ținea;
Să mor aș fi vrut căci trupu-mi de lut păcatul amar îl strivea.
O zi a venit când iar am greșit, oamenii au aflat, m-au prins în păcat
“Să moară!” cu toții-au strigat.

R: Nu ucideți cu pietre pe cel găsit vinovat
Căci și pe noi, într-o zi, pe toți Isus ne-a iertat;
Nu ucideți cu pietre pe cel căzut în păcat,
La Cer găsește oricine, o șansă să fie salvat!

2. Cu pietre în mâini și ură-n priviri mulțimea sfârșitu-mi cerea.
N-am vrut să vorbesc – să mor, să trăiesc acum tot una-mi era…
Dar iată, un Om cu glas iubitor a spus răspicat:
“Cel fără păcat s-arunce primul, cu piatra în ea!”

3. Atunci am văzut cum cei din ‘mprejur cu toții, rând pe rând au plecat,
Iar Omul Isus cu milă mi-a spus: “Te iert dar să fugi de păcat!”
Iertare mi-a adus, putere de sus si primul răspuns: – păcatul răpus –
Azi sunt fericită trăind prin Isus!