1. Sus pe deal, cu chip ciudat, supt de priveghere,
Iată-L țintuit pe lemn, Omul de durere.
/: Om deprins cu suferinţi... Vai, întoarce-ți fața! Nu-L privi, că te-nfiori! I se stinge viața. :/

2. Numai sînge. Numai răni. Ce păcate grele
L-au adus între tîlhari? Ce blestem să spele?
/: Cum? Nu văd cei pricepuți? Doctorii? Soborul?
Preoţi nu vedeți în El Răscumpărătorul? :/

3. Azi, cind Tatăl pentru noi Fiul Işi jertfeşte Nu se-nalţă nici un glas dintre noi: "Opreşte!"?
/: Vai! Acel ce ne-a creat să ne poarte vina? Orbi, voi nu strigați: . . Destul! El ne-a dat lumina!" :/

4. Voi, leproși, ați și uitat trupul plin de sînge?
Dacă voi nu veți striga, pietrele-au să strige.
/: Paturile-n care, trişti, au zăcut ologii,
Colbu-n care-L aşteptau orbii sinagogii. :/

5. Carjele ramase-n drum, pâinea din pustie,
Giulgiurile ce-au rămas goale în sicrie!
/: Cum? Să moară chiar Isus? El Cel fără pată Dar a mai iubit ca El cineva vreodată? :/

6. Pe-al cui piept și-au mai plecat tîmpla, ucenicii
Cui l-au pus vesminte-n drum despoind finicii.
Cui Maria I-a jertfit lacrimi la picioare? Înfioară-te, Pămint! Stinge-ți raza, Soare Eli. Eli, pentru ce Ţi-ai întors privirea?
Sînt un vierme, nu un om. M-a ajuns pieirea.