1. Ca o gardă de onoare veșnic adorând,
Douăzeci și patru iată de bătrâni la rând;
/: Împrejurul celui Veșnic stau tronând! :/

R: Fulgere si glasuri multe de sub tron țâșnesc,
De uimire înmărmuresc, duhurile, șapte sfinte.
Șapte lănci de spini să fie peste marea de cristal,
Ca de sticlă străvezie să lumine val cu val!

2. Când făpturile cu aripi strigă sfânt, sfânt, sfânt,
Douăzeci și patru iată de bătrâni pe rând;
/: Iau cununile de aur și le arunc zicând: :/

R: Vrednic numai Duh divine, slava noastră să primești,
Peste mări să strălucești, ca și-n veacul care vine;
În ființa sunt primite și statornice vor sta,
Cerurile și pământul, veșnică e slava Ta!