1. De n-ai fi coborât din slavă
Și nu Te-ai fi-mbrăcat în lut,
Doar haina arsă de ocară
Pe inimi reci am fi avut.
Ref. 1
Dar Te-ai gândit din slăvi divine
Să dai pe-un lut veșmânt slăvit,
Ca noi să ne-mbrăcăm prin Tine
Cu-al slavei strai neprihănit.

2. De nu ai fi pășit prin lume
De greul crucii-mpovărat,
Am pribegi străini de Tine,
Legați de moarte prin păcat.
Ref. 2
Dar Te-ai gândit din slăvi divine
Să dai pe-o cruce tronul Tău,
Ca noi să fim legați de Tine
Și izbăviți de orice rău.

3. De n-ai fi plin de bunătate
Și nu Te-ai fi-ndurat de noi,
Am fi și azi pierduți în noapte,
Căzuți în patimi și noroi.
Ref. 3
Dar Te-ai gândit din slăvi divine
Să dai coroana Ta pe spini,
Ca noi să-mpărățim cu Tine
Și-n veci cununa Ta să fim.