1. În nădejdea Ta se lasă
Doamne cel nenorocit,
Când povara îl apasă
Și de drum e obosit.

R1: Tu privești din înălțime,
Și-Ți apleci urechea Ta
Și rezolvi în întregime,
Toată întristarea sa.

2. Tu îi iei a sa pricină
Și necaz în mana Ta,
Îi alini și suferința
Și-i întărești inima.

R1: Tu privești din înălțime,
Și-Ți apleci urechea Ta
Și rezolvi în întregime,
Toată întristarea sa.

3. În nădejdea Ta se pleacă
Cei bolnavi și arși de dor,
Cu speranța c-o să treacă,
Umbra Ta prin dreptul lor.

R2: Tu privești din strălucire
Și Te-apleci pân' la pământ,
Să ridici orice zdrobire
Și să vindeci cu-un Cuvânt.