1. A câta oară toamna-ți bate-n prag
Să-ți amintești că ești un călător?
A câta oară, omule pribeag
Te uiți spre cer, la stolul de cocori?
A câta oară câmpul e pustiu
Și frunzele în codru-au ruginit?
A câta oara Dumnezeul viu
Îți spune că alergi pe-un drum greșit?

R: Viața aceasta-i ca o frunză ce se leagănă în vânt,
Ne-ndreptăm în mare grabă
Către tainicul mormânt.
După moarte ori cunună, ori în locul cel de jale
Prieten drag, vino la Domnul,
Poate-i ultima chemare!

2. A câta oară, o a câta oară
Tu ai respins chemarea lui Hristos?
De vrei să mergi cu noi spre noua Țară,
Renunță la trecutul păcătos.
A câta oară Dumnezeu îți spune
Să faci cu El în grabă legământ?
Noi nu știm ziua când Isus revine,
Deci să fii gata, suflet orișicând!

C: Sus în Țara dintre râuri va fi veșnic primăvară,
Ancorați-vă de Cer, călător spre noua Țară!