1. Cum Te-ai oprit de mult la han,
Venind pe-asin călare,
Milos şi blând Samaritean,
În bunătatea-Ți mare,
Te opreşte o clipă şi la noi,
Suntem bătuţi, trântiţi şi goi,
Samariteanule milos,
Mai leagă rănile ce dor,
Mai toarnă leac alinător,
O, medic sfânt, Isus Hristos.

2. Trecut-au preoţi şi leviţi
Spre Ierihon la vale,
Nepăsători, cu paşi grăbiţi,
Văzându-și de-a lor cale.
Doar Tu, Isuse, Te-ai oprit
La cel căzut, la cel lovit,
Ce din durere Te-a chemat,
I-ai pus pe răni ulei şi vin,
L-ai pus călare pe asin,
Isuse, Medic minunat.

3. Acum, aici în casa Ta
E-un han de poposire,
Să intre orişicine-ar vrea,
Căci Tu-i dai mântuire.
Şi-acei săraci, şi-acei sărmani
Şi ologi şi văduve şi orfani,
Căci braţul Tău e larg deschis,
Şi-acei goniţi şi-acei huliţi
Şi-acei ce-n lume-s rătăciţi,
"Veniţi la Mine!", Tu ai zis.

4. La margine de drum cândva
M-ai găsit şi pe mine,
N-aveam atunci pe nimenea
Durerea să-mi aline.
Spre mine-ncet Te-ai aplecat,
Cu dragoste m-ai ridicat
Şi mi-ai vorbit blând şi duios,
M-ai mângâiat, m-ai îngrijit
Şi preţul meu Tu L-ai plătit,
Prieten drag, Isus Hristos.