1. O, Isuse, vin la Tine,
Cu-al meu suflet zbuciumat,
Pacea Ta să mi-l aline,
Căci Tu l-ai răscumpărat!
Azi din nou o grea ispită,
Mai adânc şi mai cumplit,
C-o săgeată otrăvită,
L-a străpuns şi l-a rănit!

2. Dar Tu, Doctorul cel Mare,
Tu, Cerescule Alin,
Vindecă-l şi dă-i iertare,
Ca din nou să Ți-l închin.
Şi mi-l ţine cu iubire,
Sub aripa Ta de har,
Ca nici o nelegiuire,
Să nu-l mai rănească iar

3. Ci-n deplină curăţie,
Și sfinţit prin Duhul Sfânt,
Ție, Doamne, numai Ție,
Să-Ți slujească pe pământ.
Să Te-nalţe-n orice vreme,
Să te-asculte mai supus,
Și cu dor mereu să cheme,
Numele Tău drag, Isus!

4. Şi să ducă vestea bună,
Celor frânţi sub greu păcat
Ca în Mâna Ta să-şi pună,
Sufletul lor apăsat;
Și-mpreună-n veşnicie
Să-Ți putem cânta în cor,
Slavă, slavă, slavă Ție,
Drag și scump Mântuitor!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 140