1. Dumnezeul milei,
Adu-a Ta-ndurare,
Peste viaţa-mi frântă
Sub dureri amare,
Căci tot mai aprins e focul
De dureri amare!

2. Lupta se-nteţeşte,
Cei vrăjmaşi se-ncruntă,
Doamne, fii cu mine,
Ochiul lor mă-nfruntă.
Mai aprins, mai plin de ură,
Ochiul lor mă-nfruntă!

3. Uneltesc întruna,
Contra vieţii mele,
Fac Ia planuri zilnic,
Pentru ca să-nşele.
Inimile dragi şi scumpe,
Ei vor să le-nșele!

4. Şi-au întors Cărarea,
În vechea cetate,
Unde e minciuna
Ca stăpână-n toate.
Vor s-amestece adevărul
Cu minciuna-n toate!

5. Ți-au schimbat Cuvântul
Sfânt a-vieţii Apă,
Ca să nu mai poată,
Nimeni să-I priceapă.
Cei setoşi de mântuire,
Să nu-l mai priceapă!

6. Cântecul preadulce
Despre sfântu-Ți Nume,
Părăsit e astăzi
Pentru-n cânt din lume.
Ca să placă tuturora,
Cântă cum e-n lume!

7. Binecuvintează
Viaţa mea cu pace,
Să rămân statornic,
Doamne, cum Îţi place.
Pe Cărarea voii Tale,
Doamne, cum Îți place!

8. Şi furtuna care
Calea mi-o aţine,
Să nu mă doboare,
Ci s-o trec cu bine.
Strălucind în noaptea urii,
S-o pot trece bine!

9. Şi-adă biruinţa,
Sfântă şi deplină,
În vâltoarea luptei,
Doamne, fă lumină.
Adevărul şi lubirea
Să facă lumină!

10. Ca din toate-acestea,
Numele Tău mare,
Să primescă veşnic
Slavă şi nălţare.
Mai puternic să primească,
Slavă și 'nălțare!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 146.