1. Când treci pe-a pământului cale,
Doresc să-Ți aştern, Împărate,
/: Nu haine, nici seci osanale,
Ci-a inimii doruri curate. :/

2. Nici flori răsărite-n grădină
N-arunc pe cărarea-Ți slăvită
/: Ci-o viaţă în har şi-n lumină,
Prin sângele Tău curăţită! :/

3. Să calci pe veşmântul iubirii,
Cu sfintele Tale picioare,
/: Să simţi, ca în zori trandafirii,
Plăcută şi dulce răcoare! :/

4. Şi-apoi să rămâi pe vecie,
Stăpân şi-mpărat peste mine
/: Osana să-Ți cânte doar Ție,
Iubirea-mi cu ape-n lumine! :/

5. Să pot prin veghere, statornic,
Păstra-n a vieţii cetate,
/: Credinţa şi-un duh mai cucernic
Să-Ți placă în ea, Împărate! :/

I: Cântările Harului - volumul 1, cântarea 186.
”Pe când mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum... Ei strigau: ”Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului... ” Luca 19:36; Matei 21:8-9.