1. Nu atunci e liber omul
când trăiește în păcat,
și când poate după voie
a trăi ne-mpiedicat,
ci atunci e omul liber,
când mai drept și mai frumos,
conștient și-nalt trăiește,
ascultarea de Hristos.

2. Nu acolo-i bună viața,
unde-noată-n desfătări,
și-unde numai flori și zâmbet,
poate-avea pe-orice cărări,
ci acolo-i viață bună
unde-aduce credincios,
pentru Dumnezeu și oameni,
rod mai vrednic prin Hristos.

3. Nu atâta-i fericirea,
cât poți să trăiești cum vrei,
și tot ce-ți dorește trupul,
poți să ai și poți să iei,
ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios,
poți trăi în gând și-n faptă,
și-n duh una cu Hristos.

4. Lumea asta nu-i o țintă,
moartea nu-i sfârșit de drum,
Nu ne-a fost viața dată,
numai pentru ce-i acum,
ci e lumea încercare,
moartea-i pasul ne-ndoios,
ori lângă Hristos de-a pururi,
ori în veci fără Hristos.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 12.
Autor text: Traian Dorz.