1. Azi vocea Ta-n grădină în rugi fierbinți suspină pe alei
O, dacă-i cu putință amara-mi suferință să mi-o iei
Dar nu cum vreau eu Tată, ci voia-Ți prea înaltă pe pământ
Să fie-n veșnicie și moartea să o știe, că mă supun doar Ție Domn Preasfânt.

R: Chiar dacă norii de-ncercări vor alunga senine zări
Chiar dacă amurgul de tristeți
Va coborî spre dimineți
Eu voi cânta, fie voia Ta!
Chiar dacă roua zorilor va plânge-n taina viselor
Chiar dacă toate au sfârsit la porți de har în infinit
Eu voi cânta fie voia Ta!

2. Azi vocea Ta răsună când marea-i în furtună-n valuri mii
De-a păcii Tale strună când norii se adună-n armonii
Să batâ vantul rece prin valuri eu voi trece-nvingător
Cu pânzele iubirii spre Țărmul Fericirii
Purtat mereu în cântec de-al meu dor.

C: Munții să se mute, țărmul să se surpe
Și chiar stele ninse de-or cădea
Cerul să se strângă, văile să plângă
Către Tine Doamne-n ruga mea
Eu voi cânta, fie voia Ta!