1. În taina nopții sfinte, cuprinsă de mister;
Tăcerea se așterne peste pământ și cer!
În noaptea asta sfântă tresaltă întreagă firea…
Căci pe pământ coboară din cer: Dumnezeirea!

R: Culcat pe un așternut de fân, în staulul înghețat;
Stă în chip de prunc, blândul Isus, al vieții Împărat!

2. De alăturea privind duios la sacra Sa comoară,
Îl leagănă măicuța Lui, cu suflet de fecioară!
Și lângă ei, trudit de drum, stă blând, losif umilul:
Dulgherul cel din Nazaret, îmbrățișând copilul!

3. Și în liniștea din staul, e fericire multă!
Din cer coboară îngeri pe-o scară nevăzută.
Iar porțile tăriei cu freamăt se deschid;
Și prin văzduh străbate un minunat colind!

4. Ecoul acelui cântec răzbate și acum,
Prin versuri de colinde în noaptea de Crăciun!
Chemând și azi creștinii la sfânta înfrățire,
La viețuirea în pace și buna învoire!