1. Izvorul bucuriei mă adapă,
Izvor de viaţă dătător şi sfânt,
/: Din groapa morţii pentru veci mă scapă
Suspinul mi-l preschimbă-n dulce cânt. :/

2. Izvorul păcii-n unda-i liniştită
Mi-acoperă fiinţa pe deplin,
/: Ca-n vremuri de-ncercare şi ispită
Să pot păstra al liniştii senin. :/

3. Izvorul bunătăţii îmi şopteşte
Mângâietor şi blând, cu glas duios
/: Să nu-ntorc faţa celui ce doreşte
Iertare, cât ar fi de păcătos. :/

4. Izvoru-nţelepciunii de mă poartă
în focul suferinţei, arzător,
/: Eu ştiu că nu sfârşeşte-n marea moartă,
Ci-n fericitul rai strălucitor. :/

5. Izvorul sfânt îmi curăţă veşmântul,
De nu rămâne-o urmă de păcat,
/: Îmi schimbă şi purtarea şi cuvântul,
Mă face alb şi sfânt şi luminat. :/

6. Izvorul tuturor eşti Tu Isuse,
Din Tine-s toate câte se zăresc,
/: Mă poartă-n carul Tău spre slăvi nespuse,
Promise celor care Te iubesc. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 18.