1. Nu poți şti ce-i învierea,
Nici s-o crezi cu-adevărat,
/: Când din moartea fărdelegii
Dragul meu, n-ai înviat. :/
Căci în tainele preasfinte
Va pătrunde cel ce-i viu.
Morţii însă niciodată,
Nici nu cred şi nici nu ştiu!

2. Nu poţi şti ce-i mântuirea,
Și-adâncimea ei de har,
/: Când la plugul fărdelegii
Tragi pe-al lumii-ntins hotar! :/
Numai cei iertaţi şi liberi,
Îi simt focul ei întreg.
Robii însă niciodată,
N-o cunosc, nici n-o-nțeleg!

3. Nu poți şti ce-i biruinţa
Jertfei de pe Golgota,
/: Când mocirla fărdelegii
Ți-a-necat viaţa ta. :/
Căci în luptele divine
Biruiesc doar cei curaţi;
Ca să-noate, niciodată,
Nu mai pot cei înecaţi.

4. Nu poţi şti ce-i Adevărul
Rânduirilor cereşti,
/: Când pe calea fărdelegii,
Și-a minciunii tu păşeşti. :/
Numai cel născut din Duhul
Prin credinţa în Isus,
În lumina cunoştinţei
Tainelor pe veci e pus! . .

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 214.