1. Cum stropul cristalin de mare,
Cu marea-n veci se face una,
Că-i smuls din ea şi totdeauna
Revine în întâia stare,
Aşa sunt cei ce prin credinţă
Ca stropi, născuţi din Apa Vie,
Uniţi sunt toţi pe veşnicie,
De stau în Veşnica Fiinţă.

2. Cum o scânteie îşi păstrează,
Cu focul vie unitate,
Din trupul lui când nu se-abate
Căci numa-n el ea luminează,
Aşa sunt cei născuţi din focul
Aprins al dragostei divine,
Uniţi sunt toţi cu roade pline,
În el când îşi păstrează locul!

3. Cum boabele de grâu unite
Sunt doar în pâinea minunată
În suferinţă frământată,
Atunci când ele sunt zdrobite,
Aşa sunt cei ce suferinţa,
Zdrobitu-Ie-a dintâia fire,
Desăvârşiţi sunt în unire,
Că-n pâinea vieţii-şi au fiinţa!

4. Cum vinul ce dă bucurie
E-o unitate fericită,
A boabelor ce nimicită,
Li-e firea cea născută-n vie,
Așa sunt cei ce-şi au trăirea,
În Viţa harurilor tare,
Au bucurii şi sărbătoare,
În noul vin ceresc, UNIREA.

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 220.