1. Fereastra vieţii mele, Doamne,
Mai larg deschide-o necurmat,
/: Spre Cerul harurilor Tale,
Nemărginit şi nesecat! :/

2. Ca aerul curat şi proaspăt,
Al Adevărului sfinţit,
/: S-o primenească totdeauna,
Statornic şi desăvârşit. :/

3. Al dragostei zefir s-o umple
Cu-al ei parfum îmbătător,
/: Mai strălucit, mai viu, mai spornic
În revărsatul zorilor! :/

4. Căci sunt cu trupul prins în lumea
Vremelnicului Babilon,
/: Dar ard de dorul revederii,
Dumnezeiescului Sion! :/

5. Păstrează-mi Tu deschisă,
Doamne fereastra vieţii necurmat,
/: Spre Fericita mea Nădejde
Sionul binecuvântat! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 222.