1. Ce-i pâmântesc în mine, Doamne,
De Duhul Tău să fie înghițit,
/: Să pot să-naintez pe calea
Sfințeniei, ce Tu mi-ai pregătit. :/

2. Tot ce nu-și are-n Tine firul,
De Duhul Tău să fie ars deplin,
/: Să pot rodi cum se cuvine
Un rod mai alb, mai viu și mai divin. :/

3. Și râvna mea să fie-aprinsă
De Duhul Tău în fiecare ceas,
/: Să pot-nălța slăvitu-Ți Nume
Și-n voia Ta întreg eu să mă las. :/

4. Orice-ntuneric, când mă prinde,
De Duhul Tău să fiu înfășurat,
/: Să pot, prin el, primi lumina
Deplin-a adevarului curat. :/

5. Ființa mea cuprinde-o-n Tine,
Ca-n ea Tu să Te vezi mai limpezit,
/: Tot ce-i firesc și rău în mine
De Duhul Tău să fie înghițit. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 204.