1. Fericirea mea curată,
Dumnezeul meu,
E să-mi am apropiată
Inima mereu,
De Fiinţa Ta slăvită,
Univers de jar
Ca să fie mistuită
Pe-al iubirii-altar.

2. Să Te pot adânc pătrunde
Ca să-Ți înţeleg
Strălucirea care-ascunde
Adevăru-ntreg!
Treptele luminii Tale
zilnic să le sui,
Pe Cărarea de petale
Albe-a-Harului.

3. Ca Lucrarea mântuirii
Să sporeasc-apoi
Roadele desăvârşirii
Vieţii celei noi.
Fericirea mea curată,
Dumnezeul meu,
Este inima-mi predată
Dragostei mereu!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 256.