1. Nimic nu-i mai frumos pe lume,
nimic nu-i mai statornic, nu-i
ca bucuria muncii sfinte,
ca rodul strâns la vremea lui.

R1: Când Dumnezeu ca un prieten
veghează peste cortul tău,
cine-ar putea să te-ameninţe
și ce-ar putea să-ţi facă rău?

2. Când cel nenorocit se roagă
spre binecuvântarea ta,
cine-ar putea s-o-ndepărteze
ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

R2: Când orbului îi eşti vedere
și şchiopului îi eşti picior,
când eşti orfanului părinte
și slabului ocrotitor,

3. Când ţi-e cuvântul tău ca roua,
când eşti ca ploaia aşteptat,
nimic nu-i mai frumos ca urma
ce-o lasă pasul tău curat.

R3: Atunci lumina ta va creşte,
ca soarele spre-al zilei miez,
atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
și-n vrednicie ai să-i vezi.

4. Atunci urcuşul vieţii tale,
va fi ca drumul cel uşor,
încununat cu bucurie
spre-un drept şi sigur viitor.

R4: Atunci prin tine-mbogăţite
mulţimi în veac te vor cinsti,
și cine-ar şti în veşnicie
pe cât întins vei străluci!

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 23.
Autor text: Traian Dorz.