1. Nimic n-avem din câte
ne pare c-am atins,
plecăm mai goi ca golul
din care ne-am desprins.

R1: Nimic n-avem al nostru
din cât pământ trudim,
decât pe-acela care
în noi ni-l chinuim.

2. Nici cât ni-e sub picioare,
nici cât va fi pe-obraz,
nimic nu este-al nostru
ca ieri şi mâini, nici azi.

R2: Din soarele sub care
o clipă pribegim,
n-avem decât lumina
pe care-o dăruim.

3. Din cât tezaur strângem
cu ochi avar şi-aprins,
n-avem decât păcatul
c-am râs şi l-am cuprins.

R3: Din cerul pe sub care
târâm dezamăgiri,
n-avem decât puţinul
senin din amintiri.

4. Din câte-s azi părere,
iar mâine vor fi vis,
nimic n-avem al nostru
spre slavă sau abis.

R4: Nu ne rămân din toate
sub câte ne zdrobim
decât fărâma care
cereşte-o dăruim.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 34.
Autor text: Traian Dorz.