1. Cât de frumoase sunt a-Tale
orânduiri, ce-n veci rămân,
/: cât de frumoşi sunt trandafirii
iubirii, înfloriţi în sân! :/

2. Câtă lumină-aduce harul
iertării-n sufletul căit,
/: când din adâncul disperării
îl sui pe-un pisc aşa-nsorit! :/

3. Câte comori nebănuite
din raiul Tău mereu cobori,
/: în cel ce-n mâna Ta se-ncrede
și-n timp senin şi-n timp cu nori! :/

4. Cât de-ntărită e nădejdea
în inima în care stai,
/: și cât belşug de fericire
cu fiecare clipă-i dai! :/

5. Că numa-n veacul care vine,
când totul fi-va dezvelit
/: se va cunoaşte-n întregime,
Isuse, cât ne-ai dăruit. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 40.