1. Uită zâmbetul ispitei,
Uită-al despărţirii chin,
Uită groaza morţii,
Uită tot ce-ţi poate fi venin.

R1: Şi adu-ţi aminte numai,
Că pe drumul către Țel,
De nu uiţi ce este-n urmă,
Nu te-nvredniceşti de el.

2. Nu privi către amurgul,
Peste care treci grăbit,
Ci priveşte strălucirea,
Grabnicului răsărit.

R2: Moartea trece ca părerea,
Unui vis grăbit uitat,
Și te vei trezi-n splendoare,
Fericit înspăimântat.

I: Cântarile Harului, volumul 2, cântarea 168.
Autor text: Traian Dorz.