1. De când Îl iubesc pe Isus,
Mai 'nalt mi se pare înaltul
Cărările urcă mai sus
/: Şi soarele-i altul. :/
De când ÎI iubesc pe Isus,
Bujorii mai roşii se-arată,
Iar stele cum ies, în apus
/: N-au (n-au) fost niciodată. :/

2. De când Îl iubesc pe Isus,
Aş vrea să-L ador ca Debora
Un cântec, pe aripi adus,
/: Ducând tuturora. :/
Ca lacov, o scară aş vrea
Spre norii de albe răsfrângeri;
Să urc tot pământul pe ea,
/: În murmur (în murmur) de îngeri. :/

3. De când Îl iubesc pe Isus,
Mi-e drag să văd oameni cum cântă
Cu lacrimi de freamăt nespus,
/: Pe Cartea cea sfântă. :/
Şi-aş vrea, cât cu dorul cuprind,
Prin scrumul de arcuri şi suliţi,
S-aud lumea-ntreagă vorbind
/: De Domnul (de Domnul) pe uliți. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 207.
Autor text: Costache Ioanid.
Textul din paranteze se cântă numai la bis.