1. Voi cei chemaţi să duceţi solia lui Isus,
Purtaţi cu vrednicie Cuvântul ce l-aţi spus;
Trăind în curăţie, sfinţind un loc frumos,
Virtutea voastră fi-va podoaba lui Hristos,
Mărirea lui Hristos, frumseţea lui Hristos,
Virtutea voastră fi-va podoaba lui Hristos!

2. Rămâneţi în aceeaşi credinţă care-a pus
În inimile voastre iubirea lui Isus;
Și mergeţi pân-la capăt pe drumu-i luminos
Statornicia voastră e cinstea lui Hristos,
E voia lui Hristos, e slava lui Hristos.
Statornicia voastră e cinstea lui Hristos!

3. În faţa suferinţei plecând un duh supus,
Fiți gata şi de jertfă alături de Isus,
Urcând senini calvarul, sfârşitu-i glorios,
Răbdarea voastră fi-va triumful lui Hristos,
'Nălţarea lui Hristos, izbânda lui Hristos,
Răbdarea voastră fi-va triumful lui Hristos!

4. Atunci mărturisirea ce-n lume aţi adus,
Purta-va-ncredinţarea peceţii lui Isus,
Vestindu-i Adevărul puternic şi duios,
Vorbirea voastră fi-va Cuvântul lui Hristos,
Solia lui Hristos, porunca lui Hristos,
Vorbirea voastră fi-va Cuvântul lui Hristos!

5. La capătul credinţei, când veţi ajunge Sus
Și Ceru-ntreg veţi umple cu slava lui Isus,
Veţi străluci alături de El în veci frumos,
Biserică slăvită, Comoara lui Hristos,
Mireasa lui Hristos, Cununa lui Hristos,
Biserică slăvită, Comoara lui Hristos!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 317.
Autor text: Traian Dorz.