1. Nimeni altul decât Domnul
N-a putut să dea scăpare,
Oastei Sale-n suferinţa
Și-n durerea ei cea mare.

R: Nimeni altul, nimeni altul
Nimeni altul n-a putut,
Să ne fie, în urgie,
Steag şi sabie şi scut.
Nimeni altul, numai Domnul,
Nimeni altul n-a putut!

2. Când s-au năpustit vrăjmaşii
Plini de ură şi cruzime,
Nici un Ioc de izbăvire,
Pentru noi n-a fost Ia nime!

3. N-a fost nimeni să ne-asculte
StrigăteIe-ndurerate,
Nici să apere dreptatea
Pricinii nevinovate!

4. N-a fost nimenea să lupte,
Pentru cei făr-apărare,
Nici s-aline plâns fierbinte,
Nici să lege răni amare!

5. Numai El a fost Acela,
Numai Lui Îi dăm mărire,
Numai Lui pentru deplina
Și slăvita-l Izbăvire!

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 321.
Autor text: Traian Dorz.