1. Isuse, niciodată
nu-i nimeni să-mi mai ia
credinţa minunată,
aprinsă-n viaţa mea.
Adâncurile-mi toate
purtând al Tău Cuvânt,
se-ncheagă mai curate
de harul tău cel sfânt.

2. Cine-ar mai fi vreodată
din ochii mei să ia,
lumina-Ţi minunată
ce-o am din Faţa Ta?
Pe-ntinderi necuprinse
simţirile-mi cuprind,
a-Tale braţe-ntinse,
iubirea mea dorind.

3. Şi ce-ar mai fi vreodată
din inimă să-mi ia
cântarea-Ţi minunată
de care-i plină ea?
Nălţimile-i senine
pe veci Te-au lănţuit,
şi viu şi mort, de Tine
rămân nedespărțit...

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 219.
Autor text: Traian Dorz.