1. Ţi-aş mulţumi cu vorbe ce numa-n vis s-au spus,
Dar treaz, Recunoştinţă, oricât le caut, nu-s.
M-aş revărsa-n cuvinte ca armonia-n cânt,
Dar gândul meu le caută, le caută... şi nu sunt.

2. Ci numai în Tăcerea înaltă cât un steag,
Și cât o mare-ncape întreg cuvântul drag.
Primeşte-l, că din largul de însorit hotar,
Ţi-l 'nalţ ca pe-o mireasmă, spre cel mai sfânt altar.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 231.
Autor text: Traian Dorz.