1. Cum cântăreţii-n stare-adâncă,
Sfârşind pun mâinile uşor,
/: Pe corzile ce sună încă,
Să stingă lin vibrarea Ior, :/

2. Şi-n timp ce harfa odihneşte
Sub mâna celui ce-a cântat,
/: Ecoul jertfei ei pluteşte,
Tot mai frumos şi-ndepărtat, :/

3. Tot astfel, o lsuse-mi curmă
A inimii vibrare lin,
/: Când în acordul cel din urmă
Cântarea-i vei sfârşi deplin. :/

4. Şi cât sub mâna Ta duioasă
Vei odihni a ei vibrări,
/: Tu du-i cântarea mai frumoasă,
Din veac în veac, din zări în zări! :/

5. Şi-n clipa învierii-adie-i
Fiorul dragostei trezit,
/: Să-Ți cânte-n corul veşniciei
Divinul cânt desăvârșit! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 345.
Autor text: Traian Dorz.