1. Cel ce stă sub ocrotirea
Celui Prea Înalt de Sus
Și se odihneşte-n umbra
Celui Tare de nespus
Zice pururi despre Domnul:
El e Cetăţuia mea
Dumnezeul meu în care
/: Mă încred şi voi scăpa... :/

2. El te scapă, da, din laţul
Vânătorului întins
Și de ciumă-atunci când lumea
Pustiirea a cuprins.
El te-acopere sub aripi
De-a Lui pene vei fi-ascuns,
Căci a Lui credincioşie
/: Este scut de nepătruns. :/

3. Nu te teme nici de groaza
Din a nopţii negre vremi
Și nici de săgeata zilei
Tu nicicând să nu te temi.
Nici de ciuma-ntunecimii
Nu te teme, n-ai să cazi,
Nu te teme de molima
/: Care bântuie-n amiaz; :/

4. Mii să cadă lângă tine
Zeci de mii de-a dreapta ta
Dar de tine, nu te teme
Nu se va apropia.
Doar vei sta... şi cât privi-vei
Împrejur, cu ochii tăi
Vei vedea nenorocirea
/: Și răsplata celor răi. :/

5. Fiindcă tu zici: Domnul este
Locul meu adăpostit
Și din Cel Prea Înalt făcut-ai
Turnul tău nebiruit.
De aceea niciodată,
Nenoroc nu vei avea
De-al tău cort nicicând urgia
/: Nu se va apropia. :/

6. Căci la îngerii puternici
Domnul le va porunci
Și-n a tale căi în toate
Pururi ei te vor păzi.
Ei te vor purta cu grijă
Pe-a lor sfinte mâini cereşti
Ca piciorul de vreo piatră
/: Nicidecum să nu-ţi loveşti. :/

7. Peste leii tari vei trece
Pe năpârci tu vei călca
Puii leilor şi şerpii
Biruiţi, vor rămânea!
Mă iubeşte zice Domnul
De aceea-l voi scăpa,
Ocroti-l-voi căci cunoaşte
/: Numele şi slava Mea. :/

8. Voi răspunde totdeauna
Când mă va chema grăbit,
Să-l ajut în strâmtorare
Și să-l fac nebiruit.
Da-i-voi izbăviri şi slavă
Cu ani lungi l-oi sătura
Și-i voi arăta să vadă
/: Sfântă mântuirea Mea! :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 356.
Versificare: Traian Dorz