1. Nu mi-ai cerut aloe,
Stăpânul meu iubit,
Știai ce flori puţine,
În suflet mi-ai rodit!

R1: Nu mi-ai cerut tămâie,
Cât cerul cel mai sus,
Știai ce slab jăratic,
În suflet mi-am adus!

2. Şi nici în vistierie,
S-arunc cât cei avuţi,
Știai că toată-averea,
Mi-s numai doi bănuţi.

R2: Ci mi-ai sădit în suflet,
Un crin, un singur crin,
Și-n cea mai albă stare,
Doreai să Ți-l închin.

3. Nu mi-ai cerut nici aur,
Știau că n-am să pot,
Nici mult, nici scump,
Nici vrednic, cum trebuie să scot.

R3: Mi l-ai luat şi-n talpa,
Iubirii i-ai zdrobit,
Mireasma lui, Isuse,
Era tot ce-ai dorit.

R4: Primeşte-mi-o Stăpâne,
Ca lacrima Iui Rut,
Curgându-Ți pe picioare,
Cucernic şi tăcut.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 201.
Autor text: Traian Dorz.