1. O, curăţă-mi cerul credinţei,
Isuse, de nori şi de ceaţă,
Ca limpede ochii-mi să vadă,
A soarelui dragostei faţă.

2. Să vadă apoi adevărul,
În tainica lui strălucire,
Și locul în care Tu astăzi,
Domneşti fericit în mărire.

3. Să pot înţelege lucrarea,
Și voia-Ți curată şi sfântă,
Să pot să trăiesc neprihana,
Din Cartea ce mie-mi cuvântă.

4. O, curăţă-mi cerul credinţei,
Să fie senin totdeauna,
Pe-albastru-i plăcut să se-arate,
Doar chipul Tău singur, într-una.

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 222.