1. Ce-ndemn adânc te poate-mpinge
Spre adevărul cel mai 'nalt,
/: Când drumul lui e tot mai singur
De la un pisc la celălalt! :/

2. Ce grele piedici poate-nvinge,
Cel neclintit conştiincios!
/: Să nu te-afunzi umblând pe valuri,
E-un drum ceresc de-anevoios. :/

3. Ce ochi curaţi pot fi pe lume,
Cei ce-adevărul îl pătrund,
/: Când mii de umbre îl acopăr,
Și mii de neguri îl ascund! :/

4. Dar ce privelişti te-nconjoară,
Ce aer fericit respiri,
/: Ajuns să cucereşti 'nălţimea
Nebănuitei lor trăiri! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 93.
Autor text: Traian Dorz.