1. Nu lăsa ca să se scurgă
Timpul tău în neagră noapte
/: Ci-ţi aprinde-n suflet lampa
Dragostei cu sfinte fapte. :/

R: Nu lăsa, nu lăsa
Timpul tău şi viaţa ta,
Să se scurga în zadar,
Căci vei plânge cu amar.

2. Nu lăsa în cartea vieţii
Mâna timpului să scrie
/: Cu cerneala fărdelegii,
Ci c-o dragoste mai vie. :/

3. Nu lăsa în nelucrare,
Timpul să se risipească,
/: Ci-n iubire şi-n credinţă
Fă-l întruna să rodească. :/

4. Nu lăsa vicleanul şarpe,
Timpul tău să ţi-l înghită,
/: Timpu-ţi este însăşi viaţa:
Întinată sau albită. :/

5. Timpul te coboară-n beznă
Sau te 'nalţă în lumină,
/: După fapta care-l umple,
După dorul ce-l animă. :/

6. Să veghezi! Şi pentru Domnul,
Timpul să-l răscumperi bine,
/: Îmbrăcându-l în podoaba
Faptelor de soare pline! :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 89.