1. Să nu ceri iubire, ci s-o dai mereu,
Tuturor pe cale - ca şi Dumnezeu.
/: Căci atunci te-asemeni Lui cu-adevărat,
Când ca El, în toate, te grăbeşti la dat. :/

2. De la alţii pace să n-aştepţi nicicând,
Ci la toţi, curată, dă-le-o-n primul rând.
/: Căci acesta-i semnul naşterii de sus,
Când mireasma păcii-o-mprăştii ca Isus. :/

3. Bine de la nimeni tu să nu pretinzi,
Dar spre orişicine darul tău să-ntinzi.
/: Căci aşa, oriunde, dovedeşti frumos,
Că păşeşti pe urma Domnului Hristos. :/

4. Către tine-n lume nimeni nu-i dator,
Dar tu-ai datorie-n toate tuturor.
/: Căci atunci, ca Domnul, eşti izvor sfinţit
Ce n-aşteaptă-n veac să fie răsplătit. :/

5. Cu cât dai la alţii tot ce ai şi eşti,
Cresc în tine daruri mai dumnezeieşti.
/: Căci iubirea-i focul care-aprins mereu,
Se măreşte veşnic - ca şi Dumnezeu. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 270.