1. Viaţa nu-i sfârşită, poţi încă-ntâmpina
Zdrobiri şi răni la care n-ai nici gândit cândva,
/: Nu te mândri, om şubred, oricât ai fi de sus,
Aşa ţi-e răsăritul de-aproape de apus. :/

2. Nici calea nu-i sfârşită, primejdii încă pot
Destule să te-aştepte, de ce le uiţi de tot?
/: Fii treaz în orice clipă, fereşte-ţi paşii tăi,
De calea, şi sfârşitul, şi plata celor răi. :/

3. Nici ziua nu-i sfârşită, poţi încă să priveşti
Cu grijă orice umbră cu care te-ntâlneşti.
/: Viaţa ta-i mai slabă ca firul subţirel,
Fă binele, căci sigur eşti numai lângă el. :/

4. Nici lupta nu-i sfârşită, - minciună, nu zâmbi,
Hristos mai are vreme destulă-a te zdrobi!
/: Oricât te 'nalţi de mândră părere-s anii tăi,
Hristos zdrobi-ţi-va capul sub talpa alor Săi. :/

5. Nici vremea nu-i sfârşită, mai este încă har,
Cât ochii pot să-ţi plângă un singur strop amar,
/: Ascultă şi primeşte om şubred şi pierdut,
Cât viaţa nu-i sfârşită, cât harul nu-i trecut. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 305.
Autor text: Traian Dorz