1. Să dau oricui ce-mi cere,
Chiar dacă darul meu
Îi va sluji să-mi facă
Calvarul şi mai greu.
Să-i dau toiag acelui
Ce merge şchiopătând,
Chiar dacă-o să-l întoarcă
A mă lovi curând.

2. Să-ntind frânghia celui
Căzut în groapă grea,
Chiar dacă el pe urmă
Lega-mi-va mâna mea.
Să-i fac loc lângă mine
De-aproapelui pribeag,
Chiar dacă el, din casă,
M-aruncă peste prag.

3. Să-i dau din pâine-oricare
Mi-o va cerşi mereu,
Chiar dacă aş plăti-o
Cu preţul cel mai greu.
Să dau, şi să nu-i judec
Ce fac cu tot ce-mi iau,
S-ascult numai Cuvântu-Ţi:
Cui cere, eu să-i dau.

4. /: Căci Tu plăti-vei, Doamne,
Şi celui ce n-a dat,
Şi celui ce cu darul
Lucrează vinovat. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 102.
Autor text: Traian Dorz.