1. Numărate-s ale mele
Zile câte-am rânduite,
Câte vitrege şi grele,
Câte dulci și liniștite.
Câte triste și amare,
Câte libere și sfinte,
Câte-n zâmbet şi-n cântare,
Câte-n lacrima fierbinte,
Câte printre frați la masă,
Câte prin străinătate,
Câte dus și câte-acasă,
Numărate-s toate, toate!

2. Numărați mi-s paşii-n viață
Şi mi-s urmele ştiute,
Câte-mi sunt făcute-n față,
Câte-s în ascuns făcute.
Câte-s merse-n curăție,
Câte-s în păcat umblate,
Câte-s nevinovăție,
Câte-s pofte necurate,
Câte-s după Domnul duse,
Câte-s celui rău vândute,
Câte se sfințesc sau nu se.
Toate, toate-mi sunt știute.

3. Tu ce știi a mele zile,
Toate câte-am numărate,
Binecuvintează-mi-le,
Scrise-n cartea vieții toate.
/: Tu Cel care-mi numeri paşii,
Ş-mi ştii urmele preabine,
Luminează-mi-i, urmaşii
Să mi-i ducă pân-la Tine. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 116.
Autor text: Traian Dorz.