1. Cine e ca Tine, Doamne,
înţelept şi bun şi mare,
ca să-mi toarne-n suflet zilnic
bogăţie de-ndurare?

R: Numai Tu, numai Tu,
Numai Tu, Isuse,
Numai Tu, numai Tu.

2. Cine poate să-mi aprindă
Candela înţelepciunii,
Ca să pot străbate bezna
Fărdelegii şi-a minciunii?

3. Cine-mi ţine pe cărarea
Adevărurilor sfinte,
Sprinteni paşii mei,
S-alerge înainte, înainte?

4. Cine dă credinţei mele
Prospeţime şi putere,
Cine mă alină dulce
Când mă-ncearcă vreo durere?

5. Cine râvna mi-o-nnoieşte
Şi iubirea mi-o-nfierbântă?
Numai Tu, Isuse, Doamne,
Cu puterea Ta cea sfântă!

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 12