1. Poţi pământu-n mâini să ţii,
Poţi să mori şi să învii,
Poţi om mare ca să fii
Și stăpân pe fire.
/: Poţi să scazi şi poţi să creşti
Poţi vorbi în limbi cereşti,
Dar să ştii, nimic nu eşti,
Dacă n-ai iubire. (bis1) :/

2. Poţi să ştii să scapi de rele
Poţi să ştii să numeri stele,
Și din lume toate cele
Să le ai în ştire.
/: Eşti aramă sunătoare,
Eşti armă distrugătoare,
Tot ce faci n-are valoare,
Dacă n-ai iubire. (bis 1) :/

3. De-ai avea toată ştiinţa
De sub cer toată credinţa
Ca să schimbi la munţi ființa
Numai c-o privire,
/: Nu eşti faclă, nici alin,
Pentru cei ce trec prin chin,
Ci eşti cel mai aspru spin,
Dacă n-ai iubire. (bis 1) :/

4. De ţi-ai da averea toată,
Pentru cei lipsiţi din gloată
Corpu-ţi fie-ntins pe roată,
Sau adus jertfire.
/: Nu eşti nici măcar pitic,
De sub stele cel mai mic,
Eşti nimic, nimic, nimic,
Dacă n-ai iubire. (bis 1) :/

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 13