1. În ceasul sfânt al serii
când stelele răsar,
doresc al privegherii
şi-al rugăciunii har.

R1: Răpit primeşte gândul,
al cerurilor mir,
când tremură umplându-l
ca pe-un divin potir.

2. Se lasă fruntea caldă,
pe Sfânta Carte lin,
şi-n lacrimi dulci se scaldă
al draaostei suspin.

R2: Şi toate suie, toate
spre-al inimii sfânt Ţel,
tăcerea doar mă poate
'nălţa mai blând spre El

3. Învăluită-n soare,
s-ascunde Faţa Lui,
tot ceru-i o chemare
şi zboru-i larg şi sui.

R3: Un imn slăvit e gândul
fiinţa e-un potir,
Şi plouă-nfiorându-l
al harurilor șir.

R4: /:Și noapte-i cine știe
spre-al zorilor hotar,
când fruntea grea re-nvie
înveșmântată-n har. :/

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 125
Text: Traian Dorz